„NABUCCO” DE… HAUSVATER

---

Festivalul Operelor Naţionale

---

Nabucco în mai multe chei

---

„Toţi managerii şi invitaţii au răspuns cu entuziasm“

---

Nabucco '12, spectacol de regizor

Nabucco '12 este un elogiu adus atât calităţii muzicale, cât mai ales intervenţiei regizorale în spectacolul de operă, atragând atenţia asupra necesarei implicări în acest gen din partea profesioniştilor scenei de teatru. Regia lui Alexander Hausvater este un „document” valoros pentru stimularea şi accelerarrea teatralizării operei, un spectacol reprezentativ pentru noua eră estetică ce ia amploare în primele decade ale secolului XXI.

---

În dulcele sunet... al muzicii

"Aspectul cel mai relevant pe care l-aş putea surprinde este maniera aerisită, uşoară şi foarte bonomă a acestui spectacol. Fie că a fost vorba despre jocul inocent al copiilor sau despre conjunctura istorică dramatică a acelor ani, Sunetul muzicii a alintat simţurile celor care au venit să se bucure de el. Este un spectacol care merită văzut şi, cu siguranţă, auzit."

---

Balul Operei a adus Parisul la Cluj

Sute de oameni de cultură, oameni de afaceri sau politicieni au participat aseară la cel mai important eveniment monden din Ardeal. Opera Română s-a transformat preţ de câteva ore într-un mic Paris, cel care i-a inspirat pe organizatorii Balului Operei.

Lux, eleganţă şi grandoare. Aşa s-a desfăşurat Balul Operei din Cluj, eveniment ce a stat sub semnul Parisului, laitmotivul întregii săli. Ţinutele luxoase şi elegante ale invitaţilor, decorul în care nu au lipsit inimioarele şi Turnul Eiffel au făcut ca Opera Română din Cluj să se tranforme preţ de aproape cinci ore într-un mic Paris.
Momente celebre din creaţia compozitorilor Johann Strauss, Giuseppe Verdi, Charlet Gounod, Georges Bizet, Giacomo Puccini au electrizat Opera Română, într-un spectacol în care soliştii şi Balerinii Operei Române din Cluj s-au depăşit parcă pe ei înşişi.

---

Don Giovanni. Opera ca performance teatral

Spectacolul Don Giovanni, jucat în premieră în 29 noiembrie 2010 pe scena Operei Naţionale Române din Cluj, este unul dintre modelele de excelenţă ale “rescrierii” conceptului de spectacularitate, de reformulare a scenicizării tradiţionale a operei, de asociere de donjuanism mozartian şi performance. Acesta propune un proces aparent agresiv de contemporaneizare direcţionată către giocoso, cu specificitate teatrală. Montarea este destinată atât profesioniştilor – datorită abundenţei de substanţă teatrală ce permite studii de specialitate şi puneri în discuţie ale libertăţilor şi limitelor în asocierea dintre text-muzică-histrionism, de extindere a conceptului de teatralitate în spectacolul de operă – cât şi publicului adept al spectacolului-divertisment. Versiunea poate fi aliniată fără rezerve spectacolelor recente de operă promovate pe scenele elitiste şi experimentale occidentale.

Regizorul Tompa Gábor aduce prin Don Giovanni un spectacol de teatru, de muzică, de histrionism şi profesionalism la superlativ, care se supun şi formează un text coerent şi unitar, coordonat de o concepţie regizorală progresistă. Este prioritară şi conturată cu claritate linia narativă prin cuvânt, gest, raport de personaje, subtext muzical care contribuie împreună la solidificarea fizionomiei spectaculare de “operă performance”. Scenografia se rezumă la o existenţă convenţional decorativă în care, ocazional, singurele modificări survin în urma introducerii de elemente definitorii pentru cadre noi (tejghea de bar, scaune, spaţiu de consumaţie). Provocarea maximă a spectacolului este modul teatral de gândire a operei, evadarea din tradiţionalism, simplificarea, esenţializarea, dar mai ales creativitatea, abundenţa de situaţii, de comic, de investiţii personale.

[…]

Audienţa a apreciat prin aplauze prelungi spectacolul Don Giovanni de pe scena Operei Naţionale Române, spectacol în care artistul liric este performer, histrion în egală măsură cu interpret vocal şi muzician. Extrem de valoroasă este contribuţia dirijorului Horvath Jozsef, care se remarcă prin precizie, echilibru, perfecţionism al substanţei sonore cu care este tratat ansamblul instrumental.
În concluzie, formula registică propusă de Tompa Gábor în Don Giovanni promovează schimbarea radicală a percepţiei spectacolului de operă, tratat ca performance, ca “text” spectacular, privit ca entitate infinită de posibilităţi interpretative şi asociaţii culturale, menit să reorienteze mentalitatea audienţei către experiment şi progresism.

---

Toamna muzicală clujeană

Nu vreau să-mi închei consideraţiile, fără a mă opri, oricât de succint, asupra unei premiere lirice din 11 octombrie: spectacolul cu Forţa destinului de Verdi, de la Opera Română din Cluj-Napoca. După mai bine de şapte decenii de la premiera clujeană, din 1935, Forţa destinului şi-a găsit în Rareş Trifan - pe care-l remarcasem acum aproape 15 ani, tot la Opera Română clujeană, când, proaspăt absolvent al Universităţilor din Bucureşti şi Cluj montase, cu precizie stilistică, dar şi cu fantezie...temerară, Oedip de George Enescu - o adevărată "baghetă magică"! Am redescoperit în noua montare - prima din creaţia verdiană din cariera sa - aceeaşi înclinaţie pentru soluţiile simple, dar percutante, relevând orizontul cultural bogat şi ramificat al autorului lor, ca şi intuiţia sigură, graţie căreia regizorul alege întotdeauna simbolurile cele mai adecvate acţiunii şi esenţei psihologice a personajelor. Înţelegând drama operei lui Verdi ca pe "un drum al crucii", Rareş Trifan - totodată director al Operei Române din Cluj - şi-a centrat viziunea pe simbolul crucii, favorizat de scenografia alcătuită de Valentin Codoiu, la fel de simplu şi multifuncţional, dintr-un eşafodaj de bare metalice, orizontale şi verticale, convertite pe rând în han, închisoare, chilie de mânăstire, Crucifix sau masă, ai cărei ocupanţi trimit - prin aranjamentul de ansamblu şi datorită jocului de lumini şi umbre mânuit cu extremă artă de către regizorul însuşi - la imaginea biblică a Cinei cea de taină. Costumele - somptuoase - au "consunat" totuşi cu nuditatea hieratică a acestui decor, datorită efectelor de clar-obscur ce au estompat graniţele dintre epoci. La reuşita spectacolului au contribuit în egală măsură corul Operei condus de Vladimir Popean, orchestra dirijată de Horáth József şi nu în ultimul rând mănunchiul de solişti din care s-au remarcat deja venerabilul Mircea Moisa, în rolul lui Padre Guardiano, Marius Chioreanu - Marchizul de Calatrava -, Fülöp Martin - Don Carlo di Vargas -, Marius Vlad Budoiu în rolul Don Alvaro, Liliana Neciu în rolul Preziosillei şi, last but not least, soprana Carmen Gurban - impecabilă, atât în maniera în care-şi conduce şi susţine glasul, cât şi în jocul de scenă, de o graţie şi o minuţiozitate ce fascinează de fiecare dată.

---

Opera clujeană: premieră FORŢA DESTINULUI de Verdi – sau despre forţa unei instituţii artistice

Pentru mine, acest titlu înseamna întâlnirea cu Tenorul. Serghei Larin pe scena Operei din Budapesta, la începutul anilor 1990, îmi fusese revelaţia vocii de calitate, cum nu mai auzisem niciodată pe viu. Cu ocazia premierei clujene, la 11 octombrie 2009 – deşi Marius Vlad Budoiu, în rolul Don Alvaro, a fost la înălţime – altfel se aranjează valorile spectacolului. Dintre protagonişti, soprana Carmen Gurban (Donna Leonora) a realizat personajul cel mai pregnant, egal cu sine, la superlativ. Dar personajul colectiv este, poate, cel mai meritoriu – fiindcă a reuşit să cânte şi să întruchipeze o varietate de situaţii muzical-scenice, de la rugăciunea interiorizată la ludicul de virtuozitate, cu înaltă artisticitate. Se pare că acest fapt se datorează compoziţiei sale umane omogene, de artişti lirici situaţi la apogeul performanţei individuale, la o vârstă cuprinsă între 30-40 de ani, când energia tinereţii se îmbină cu experienţa matură. Pe viitor, depinde de fiecare ca ansamblul să se menţină, chiar şi cu trecerea anilor, la aceleaşi cote. Desigur că şi dirijorul József Horváth a avut un aport decisiv, nu numai pentru formarea sonorităţilor orchestrale, ci şi a celor vocale. Nu este prima oară că se aude diferenţa calitativă, individualizând ansamblul sub bagheta sa: cu nemaiîntâlnită acurateţe intonaţională la toate compartimentele, claritate a construcţiilor formale, cursivitate a discursului, nobilă expresivitate, fără excese sentimentaliste. O gestică eficientă şi clară, ce reflectă o gândire muzicală deopotrivă. Uvertura, binecunoscută din programele simfonice, a oferit cartea de vizită pentru ceea ce a urmat – ridicând Orchestra Operei Naţionale clujene la nivel (pe care nu l-a avut în trecutul nu foarte îndepărtat) de filarmonică. Felicitări speciale membrilor compartimentelor de alămuri, partidelor de clarinet, harpă!
galerie foto | despre spectacol

---

Giuseppe Verdi, Forţa destinului. Operă în patru acte

Există încă un Verdi prea puţin cunoscut, pare să transmită punerea în scenă după Forţa destinului, sub regia lui Rareş Trifan. Opera care lansează stagiunea 2009-2010 pare să stea sub semnul recuperării, al reactualizării unor valori; de altfel, ultima oară când Forţa destinului a fost reprezentată la Cluj a fost tocmai înainte de cel de-al Doilea Război Mondial. Dincolo de gestul de reverenţă faţă de o tradiţie sau, poate, de preferinţă personală a regizorului, alegerea e şi una critică: dacă există un Verdi comic sau un Verdi naţionalist, există şi unul mai sumbru, un Verdi meditativ şi, aşa cum vrea să sublinieze Rareş Trifan, un Verdi religios.
galerie foto | despre spectacol

---

Deschidere de stagiune în forţă la Opera Română

Un spectacol-premieră deosebit ca muzică şi tematică, dar şi ca regie şi interpretare: “Forţa Destinului” de Giuseppe Verdi, în regia lui Rareş Trifan. galerie foto | despre spectacol

---

„Forţa destinului”, premiera Operei Naţionale Cluj-Napoca

Voci de prim rang, o regie şi o scenografie de excepţie, au însemnat deschiderea stagiunii Operei Naţionale Cluj. „La Forza del Destino", opera de plină maturitate spirituală verdiană, a fost un regal muzical oferit, atît de orchestra operei clujene, cît şi de vocile soliştilor de pe scenă.
galerie foto | despre spectacol

---

Opera aperta, opera viva! BĂRBIERUL DIN SEVILLA

Opera aperta, opera viva! BĂRBIERUL DIN SEVILLA Capodopera buffa a lui Rossini, Bărbierul din Sevilla, cunoscută şi arhicunoscută, nu doar în rîndul melomanilor, a căpătat o dimensiune nouă prin reprezentarea ei în aer liber, în curtea interioară a Muzeului de Artă Cluj, graţie unei iniţiative generoase a Operei Naţionale Române Cluj-Napoca şi a instituţiei muzeale amintite mai sus. Cu orchestra şi artiştii în imediata apropiere a spectatorilor – de unde s-a şi născut un soi de comunicare, de complicitate liber consimţită la convenţiile regizorale - , cu decorul marcat prin doar cîteva elemente esenţiale, cu jocul tinerilor artişti şi în ambianţa generală subliniată de ...

---

Spectacolul aniversar al Operei a scos clujenii în stradă

Aproape o mie de clujeni s-au adunat sâmbătă seara în Piaţa Avram Iancu pentru a participa la concertul aniversar al Operei Naţionale Române din Cluj. Spectacolul a avut loc, în premieră, pe esplanada din faţa clădirii Operei şi Teatrului Naţional. Spectatorii au gustat cu plăcere evoluţia soliştilor, unii invitaţi, alţii de la Opera Română, printre care Nicoleta Ardelean, Robert Nagy, Marius Budoiu, Irina Săndulescu Bălan, Carmen Gurban sau Rodica Balteş. Dirijor a fost Adrian Morar, iar la concert şi-au dat concursul corul şi orchestra Operei. Evenimentul a fost prilejuit de aniversarea a 90 de ani de la înfiinţarea Operei Române la Cluj. Concertul a început la ora 20, dar s-a încheiat abia pe la 23,20, după ce publicul a bisat, aplaudat şi ovaţionat interpreţii, într-o explozie de simpatie. Concertul în aer liber al operei a reunit în Piaţa Avram Iancu spectatori fideli, dar şi "neofiţi", toţi gustând la fel muzica "grea" cu care probabil unii nu erau familiari. Pentru câteva ore, Clujul a semănat cu marile oraşe ale Europei, unde astfel de evenimente sunt obişnuite.
galerie foto | despre spectacol

---

Opera aperta, Opera viva! / Concertul aniversar OPERA 90

Clujul are public de operă şi încă unul numeros şi cunoscător, în evidentă creştere numerică faţă de stagiunile anterioare, mai ales în ceea ce priveşte generaţia tînără. Cum lumea întreagă parcurge acea necesară şi firească etapă de identificare cu valorile unui nou clasicism, şi opera – prin imensul ei patrimoniu spiritual - este chemată să cultive gustul, adesea pervertit, al omului contemporan. Cîteva sute bune de spectatori (dintre care 300 plătitori sau cu invitaţii, dar dacă ar fi fost mai multe locuri pe scaune, cu siguranţă şi acestea ar fi fost ocupate) au ţinut să asiste la Concertul aniversar extraordinar OPERA 90, pe care instituţia clujeană aproape centenară ...
galerie foto | despre spectacol

---

Crescendo la final de stagiune

Dacă ne-am lua după acest final de stagiune am putea crede că Operele din România merg cu motoarele turate la maximum.

După ce Bucureştiul a pregătit (pentru închiderea stagiunii?!) o reuşită montare cu „Don Pasquale” (a cărei premieră a fost, după părerea mea, abia spectacolul al doilea), a urmat (în aceeaşi săptămână) Iaşiul cu un nou „Rigoletto” şi Clujul cu o premieră naţională: „Cariera unui libertin” de Stravinski.

[...] Rareş Trifan, a adus prima Opera publică a ţării în poziţia de a prezenta în premieră naţională una dintre cele mai cunoscute opere ale secolului XX, „Cariera unui libertin” de Stravinski. Spectacolul Mihaelei Bogdan este o reuşită, care se datorează în primul rând echipei solistice, alcătuită din tineri valoroşi (feriţi de ideea preconcepută că muzica modernă dăunează grav sănătăţii), cu voci bune şi cu o implicare emoţională şi actoricească lăudabilă. S-au remarcat soprana Mihaela Maxim (care a doua zi după reprezentaţie s-a căsătorit cu concertmaestrul orchestrei Operei), mezzo-soprana Iulia Merca (fiica regretatului solist al cunoscutei trupe Semnal M), tenorul Cristian Mogoşan, baritonul Cosmin Sime şi basul Petre Burcă (atât de aplaudat la Bucureşti, la premiera „Cenuşăresei”).
afişul | galerie foto | despre spectacol

---

"Otello" de zile mari la Opera din Cluj

Partituri solistice impecabile, susţinere muzicală – vocală şi instrumentală – bine finisată, regie discretă dar pregnantă prin detalii semnificative, scenografie somptuoasă şi inspirată. Acestea ar fi „caracteristicile” noii premiere de la Opera Naţională Română din Cluj cu „Otello” de Verdi, sub bagheta lui Horvath Jozsef şi în regia lui Mihai Măniuţiu.
galerie foto | afisul mai mare

---

Fantoma de la Operă

Ieri am avut parte de una dintre rarele revelaţii cu care viaţa sau destinul îi mai răsfaţă pe muritori. Crescut şi influenţat de fantoma lui Octavian Goga, Andrei Şaguna sau Emil Cioran (toţi din zona Sibiului ca origini), păşind pe urmele lui Octavian Goga (Ciucea) sau Lucian Blaga (Lancrăm) în weekend-urile în care îmi permit evadarea din cotidianul clujean, nu pot să rămân indiferent la una dintre variantele culturale pe care Clujul le oferă.

---

Recital de operă la Iulius Mall

Cei care au vizitat duminică seara complexul comercial Iulius Mall au avut parte de o surpriză muzicală deosebită. Soliştii, orchestra simfonică şi corul Operei Naţionale Române din Cluj au susţinut un concert de muzică clasică, conceput special pentru a fi cântat în astfel de locaţii.

Printre artişti s-au numărat Doina Neculce Sânpetrean, Daniela Tricu, Maria Damian, Corina Păşteanu şi Sorin Lupu, dirijor a fost Joszef Horvath, iar asistent maestru de cor Corneliu Felecan. Artiştii clujeni au interpretat arii celebre din operele compozitorilor Giuseppe Verdi, Georges Bizet, Johann Strauss, Franz Lehar sau Leonard Bernstein. La spectacol au fost prezenţi peste 200 de clujeni de toate vârstele, dovedind că aprecierea muzicii bune ţine doar de nivelul de cultură.

"I am easily asssimilated", "We are women", "O sole mio", "Marşul Radetzki", "La donna e mobile" sau "Torna a soriento" sunt câteva din ariile care s-au bucurat din plin de aplauzele publicului prezent. Spectacolul a fost organizat şi în Polus Center, sâmbătă seara, unde s-a bucurat de acelaşi succes.

---

Opereta cu accente... teatrale

Proiectul Operei Române din Cluj cu opereta Vaduva vesela, primul proiect „european” al institutiei, se arata ca unul interesant, pe de o parte deoarece

---

„O experienta în opera te poate redefini în teatru”de vorba cu Mona Chirila

---

"Reuşita montării (n.r. Văduva Veselă) o dă, în special, modul de transpunere scenică a poveştii, realistă şi nonconformistă în acelaşi timp cu baletele şi scenografie de înaltă clasă."
…
Una peste alta, la premiera de luni s-a râs copios, iar reprezentaţia a fost net superioară celorlalte montări ale altor stagiuni."

---

"Văduva veselă este una dintre cele mai de succes operete jucate la noi."

---

"Noua premieră a Operei clujene, "Candide", a entuziasmat publicul.
…
"De mult nu a mai fost aşa de vie opera", au afirmat câţiva spectatori dupa premiera de duminică seara a operetei "Candide", de Leonard Bernstein, la Opera Naţională Română din Cluj.
Spectacolul a fost un adevarat succes, pigmentat de aplauzele publicului la fiecare final de secvenţă, şi a mizat, inspirat, pe nota comică de tip "musical" American, dar fără să facă rabat de la cerinţele unei reprezentaţii de operă.
…
Regizorul Vincent Liotta a pus in valoare excelent această dimensiune comică a piesei, cu o mobilitate remarcabilă a interpreţilor, de la cor - alert, mobil, fluctuant precum cer datele operei - până la evoluţia alegră a interpreţilor, într-un complex plin de vitalitate, excelent susţinut de soliştii Operei Române.
Superbe au fost şi costumele imaginate de Carmencita Brojboiu, pline de culoare şi pregnanţă, foarte "vizuale", ca şi decorul aceleiaşi scenografe, simplu, compus dintr-un plan inclinat şi câteva panouri laterale azurii, ingenioase în conturarea unui spaţiu generos de desfăşurare a acţiunii.
Interpretare de foarte bună calitate la "Candide", şi actoricească - ceea ce e mai rar văzut la operă - şi muzicală. S-au remarcat soliştii Marius Chiorean, Şimonfi Şandor, Cristian Mogoşan, Daniela Tricu, Cristina Maria Damian - într-o partitură excepţională - şi mulţi alţii. De consemnat modul în care a evoluat corul Operei, cu o vitalitate scenică greu de echivalat.
"Candid" e o operă care poate atrage un public de toate orientările şi gusturile. Un regal comic savuros."

---

"Premiera absolută a operei "Oreste/Oedipe" a fost jucată, miercuri seara, la Cluj.
Opera "Oreste/Oedipe" de Cornel Ţăranu, un spectacol remarcabil din toate punctele de vedere, a marcat finalul ediţiei 2007 a Festivalului da Muzică Contremporană "Cluj Modern". Producţia, realizată de Opera Naţională din Cluj şi prezentată în premieră miercuri seara, poate fi considerată ca parte din programul de "restructurare" repertorială iniţiat de noul director, Rareş Trifan, cel care a şi semnat regia.
Compoziţia lui Cornel Ţăranu, pe un libret al poetului francez Oliver Apert, depăşeşte nivelul comun al creaţiilor contemporane, cu priză relativ scăzută la public. "Oreste/Oedipe" s-a dovedit un spectacol asamblat impecabil şi din punct de vedere muzical, şi din perspectivă scenică. Partitura a fost interpretată de ansamblul "Ars Nova" şi de solişti ai Operei Române, ca Marius Budoiu, Gheorghe Roşu, Iulia Merca sau Mihaela Maxim, dirijaţi chiar de compozitor. Au mai evoluat balerinii şi corul Operei, dar şi actorul Cornel Răileanu de la Teatrul Naţional şi studenţi ai Facultăţii de Teatru şi Televiziune.
Interpretarea muzicală impecabilă, cu o perfectă comunicare intre solişti şi orchestră, a fost completată la nivel scenic de o montare pregnantă, plină de culoare şi dinamism. Soliştii au trecut de nivelul declamativ, la rampa, obişnuit în operă, şi au devenit actori, iar balerinii, coriştii şi tinerii studenţi au configurat o "masă de manevră" bine coordonată coregrafic de Melinda Jakab. Foarte expresiva scenografia Carmencitei Brojboiu, cu un decor simplu, în care interpreţii joacă pe două planuri, şi costume în culori vii. "

---

„Opera pentru cunoscatori“

• Realizatorii spectacolului „Oreste-Oedip“ promit reprezentatii mai putin obisnuite: combinatie de muzica antica si contemporana, opera si teatru si o viziune scenografica indrazneata •

---

Cornel Taranu la Opera Româna

ÎN 4 APRILIE a.c., Opera Româna din Cluj a avut un spectacol-eveniment, premiera operei Oreste si Oedipe de Cornel Taranu, dupa libretul lui Olivier Apert.

---