"Am visat multă vreme să scriu, în modalitate dramaturgică, despre această întâlnire inedită dintre cele două figuri ale mitologiei greceşti, Oreste & Oedipe. Pentru mine, miza acesteia era profundă, existenţială şi atemporală totodată, mereu de o perfectă actualitate: războiul, iubirea, voinţa, destinul, interdicţia, transgresiunea, violenţa, nebunia, limba, toate înscrise în întâlnirea
dintre două vieţi, nemăsurate şi obişnuite, simbolice şi concrete."
Olivier Apert
„A scrie azi o asemenea operă e un risc şi o provocare, Oreste şi Oedipe fiind eroii atâtor pagini în istoria veche şi recentă a operei – separat, dar niciodată împreună. Această confruntare reprezintă interesul şi originalitatea libretului lui Olivier Apert. Provocarea e prea tentantă pentru a rezista, dublată de plăcerea de a fi lucrat într-un admirabil spirit de echipă”.
CLUJ MODERN 2007
AL VII-LEA FESTIVAL DE MUZICĂ CONTEMPORANĂ
(31 martie - 4 aprilie)
Organizat de:
MINISTERUL CULTURII ŞI CULTELOR şi ACADEMIA DE MUZICĂ “GHEORGHE DIMA” CLUJ-NAPOCA
În colaborare cu:
UNIUNEA COMPOZITORILOR DIN ROMÂNIA şi CENTRUL CULTURAL FRANCEZ
Libretul:
Libretul are la bază întâlnirea fictivă şi inedită a două mituri greceşti, Oreste şi Oedipe, a căror similitudine şi inversiune n-au fost niciodată, până acum, puse alături într-o opera de ficţiune. Oreste (sceptic şi sensibil) şi Oedipe (orgolios şi ambiţios), aflaţi pe calea care îi duce spre împlinirea destinului lor, îşi încrucişează paşii şi îsi transmit viziunea despre lume. Fiecare întalnşte, apoi, o figură cu rol de mediator (Electra pentru Oreste şi Sfinxa pentru Oedipe), care îi va călăuzi la locul de desfăşurare a tragediei. Oreste îşi ucide mama. Oedipe se căsătoreşte cu mama sa, care se omoară. Cele două personaje, prizoniere ale nebuniei pe care o aduce cu sine revelarea crimei fiecăruia dintre ei, se înâlnesc din nou, într-un "dialog" imposibil: Oreste hărţuit de Erinii şi persecutat de propria sa conştiinţă, se zbate pradă unei logoree neîntrerupte, luptându-se cu viziunile care îl copleşesc. Orb, Oedipe tălmăceşte cuvintele-cheie ale realităţii sale lăuntrice şi ale conştiinţei tăcute a lumii, care, în sfârşit i se dezvăluie.












