DUMINICĂ, 26 APRILIE 2009
ORA 18.30
SEARĂ DE BALET
PREMIERĂ
FRÉDÉRIC CHOPIN
LES SYLPHIDES
(CHOPINIANA)
În rolurile principale:
DANIELA DRĂGUŞIN / DOINA BĂLDEAN;
LUCIAN BACOIU / ROLAND PODAR;
În distribuţie:
DOINA BĂLDEAN / MAYURA MISAWA;
ANA-MARIA BOANCĂ / KAORI ITO;
IOANA BĂLDEAN / OFELIA MĂRGINEAN;
DALIA BOAR / LAURA POP;
ŞI ANSAMBLUL DE BALET
LUDWIG MINKUS
PAQUITA
În rolurile principale:
MAYURA MISAWA / DOINA BĂLDEAN; ROLAND PODAR
În distribuţie:
KAORI ITO; ANA-MARIA BOANCĂ / DORINA LUCACIU; LAURA POP / OFELIA MĂRGINEAN; DALIA BOAR / IOANA BĂLDEAN; DOINA BĂLDEAN / RODICA FEŞTEU; LIANA HANGU / DALIA BOAR; RODICA FEŞTEU / DANIELA DRĂGUŞIN;
ŞI ANSAMBLUL DE BALET
Punerea în scenă după coregrafia clasică de
ROLAND PODAR
| ANDREI ŞCHIOPU | - Scenografia |
MONICA PINTEA MARTIN ADRIANA SZERVACZIUS |
- Asistente coregrafia |
| CRISTINA ALBU | - Regia tehnică |
| DORINA CÂRLIG | - Pregătirea muzicală |
| DAN BRETEA | - Lumini |
| SZEBENI LASZLO | - Sonorizator |
Producţia: Atelierele Operei Naţionale Române Cluj-Napoca.
Coordonator tehnic scenă, şef de producţie: ing. Fülöp Emeric.
FRÉDÉRIC CHOPIN
Supranumit „poet al pianului”, al nuanţelor de delicată reverie, Frédéric Chopin (1 martie 1810, Zelazowa Wola, lângă Varşovia - 17 octombrie 1849, Paris), a rămas în istoria artei romantice prin nemuritoarele sale piese dedicate pianul. În lucrările sale compozitorul nu a urmărit relaţia spectacol coregrafic - public şi nu a exploatat sonorităţile instrumentului în direcţia amplorii orchestrale, asemenea lui Liszt sau a altor compozitori ai timpului. A izbutit însă să valorifice la maximum calitatea cantabilă a pianului şi a posibilităţilor de exprimare a nuanţelor coloristice. Bogăţia armonică şi melodică, simţul sigur al formei, constituie trăsături care îl situează printre compozitorii importanţi pentru pian. Creaţia sa cuprinde: valsuri, nocturne, preludii, studii, mazurci, poloneze, scherzo-uri, impromptu-uri, balade, fantezii, o berceusă, o barcarolă, un bolero, o tarantelă, rondouri, variaţiuni, concertele cu orchestră în mi minor şi în fa minor, o sonată pentru vioară şi pian şi 17 lieduri.
Seduşi de farmecul muzicii lui Chopin, unii compozitori au fost înclinaţi să-i valorifice calităţile, încercând transpuneri orchestrale. Este unanim acceptat faptul că Alexander Glazunov a fost primul în acest demers. În anul 1892 a orchestrat patru dintre cele mai cunoscute creaţii chopiniene pentru pian, grupându-le într-o suită orchestrală sub titlul Chopiniana, Op. 46, oferită publicului în această manieră, pentru prima dată, în decembrie 1893, sub conducerea lui Nicolai A. Rimski-Korsakov.
Această suită reprezintă primul pas care a dus la aparilţia unicului balet pe muzică de Chopin, Les Sylphides - Silfidele, conceput ca un omagiu adus reveriei romantice, simplităţii şi adevărului cuprins în emoţionanta operă a sensibilului muzician polonez.
LES SYLPHIDES
(CHOPINIANA)
(CHOPINIANA)
Conceput ca un balet scurt non-narativ, în genul baletului alb (ballet blanc), al cărui prototip va deveni, spectacolul cuprinde o serie de piese pentru pian de Chopin, care se desfăşoară având ca unic subiect o atmosferă poetico-romantică. Ideea coregrafică îl reprezintă pe poet sau tânărul bărbat dansând cu silfidele, în pădure, iar ansamblul de balet este în scenă oferind în momentele când nu dansează, grupuri decorative.
Iniţial, fusese conceput ca un balet cu acţiune, bazat pe suita Chopiniana, Op. 46, în orchestraţia lui Glazunov, purtând acelaşi nume: Chopiniana. Mihael Fokin, a conceput coregrafia acestui balet a cărui premieră a avut loc la Teatrul Mariinski din Petersburg, la 8 martie 1908, cu faimoşii balerini Olga Preobrajenska, Anna Pavlova, Tamara Karsavina şi Vaslav Nijinsky. Dar chiar în mâinile marelui coregraf Fokin, acest balet a cunoscut mai multe transformări. Astfel, un an mai târziu el, a cerut ca celor patru piese ale suitei originale Chopiniana să i se adauge în final un vals strălucitor, tot în orchestraţia lui Glazunov, ceea ce i-a sugerat şi o nouă coregrafie.
Premiera mondială a baletului Les Sylphides a avut loc la Paris, la Théâtre du Châtelet, în data de 2 iunie 1909. Orchestraţia a fost reliazată de: Serghei Taneyev, Anatole Liadov, Alexander Glazunov, Nicolas Cerepnin, Igor Starvinski. Premiera a fost interpretată de celebrul Ansamblu „Baletele Ruse”, condus de Diaghilev. Interpreţii principali au fost: Ana Pavlova, Tamara Karsavina, Vaslav Nijinski şi Alexandra Baldina. Coregrafia a fost creată de Mihael Fokin, iar decorurile şi costumele Alexandre Benois.
Sârnind un viu interes în lumea artei, baletul Les Sylphides a fost prezentat în Statele Unite în premieră tot de Anasamblul „Baletele Ruse” sub conducerea lui Diaghilev la Century Theatre, New York, la 20 ianuarie, 1916, fiind interpretat de Lydia Lopoukhova, Lubov Cernişeva, Xenia Maclezova şi Adolph Bolm. La 11 ianuarie 1940, a vut loc premiera baletului Les Sylphides la Center Theatre, New York, în interpretarea balerinilor Karen Conrad, Nina Stroganova, Lucia Chase şi William Dollar.
Les Sylphides a cunoscut de-a lungul timpului şi alte opţiuni în selecţia pieselor lui Chopin dar şi alte orchestraţii cum este cea realizată de Roy Douglas.
Versiunea definitivă a baletului într-un act Les Sylphides, prezentat astăzi de către aproape toate companiile de balet din lume - oferită şi de către Ansamblul de Balet al Operei Naţionale Române Cluj-Napoca, păstrează doar două numere din acel prim spectacol Chopiniana şi este alcătuit din următoarele piese:
Poloneza în la major - (orchestraţia Glazunov);
• Uvertură
Nocturna în la bemol major, op. 32, nr. 2- (orchestraţia : M. Keller);
• Ansamblu, Pas de trois
Vals în sol bemol major, op. 70, nr. 1- (orchestraţia M. Keller);
• Variaţiuni solistice
Mazurca în do major, op. 33, nr. 3 (orchestraţia M. Keller);
• Variaţiuni solistice
Mazurca în re major - (orchestraţia M. Keller);
• Numere solistice, variaţiuni
Preludiu în la major, nr. 7 - (orchestraţia M. Keller);
• Variaţiuni solistice
Vals în do diez major, op. 64, nr. 2 - (orchestraţia Glazunov);
• Pas de deux
Vals în mi bemol major, op. 18 - (orchestraţia M. Keller);
• Solişti şi ansamblu final
• Uvertură
Nocturna în la bemol major, op. 32, nr. 2- (orchestraţia : M. Keller);
• Ansamblu, Pas de trois
Vals în sol bemol major, op. 70, nr. 1- (orchestraţia M. Keller);
• Variaţiuni solistice
Mazurca în do major, op. 33, nr. 3 (orchestraţia M. Keller);
• Variaţiuni solistice
Mazurca în re major - (orchestraţia M. Keller);
• Numere solistice, variaţiuni
Preludiu în la major, nr. 7 - (orchestraţia M. Keller);
• Variaţiuni solistice
Vals în do diez major, op. 64, nr. 2 - (orchestraţia Glazunov);
• Pas de deux
Vals în mi bemol major, op. 18 - (orchestraţia M. Keller);
• Solişti şi ansamblu final
LUDWIG MINKUS
Compozitor de origine poloneză, Ludwig Minkus (23 martie 1827, Boemia – 1907, Viena) şi-a desăvârşit pregătirea muzicală la Viena, pentru ca apoi să se îndrepte către Paris, oraş în care arta baletului, ce îl interesa în mod deosebit, cunoscuse un mare avânt. Angajat ca dirijor la Petersburg în 1852 iar zece ani mai târziu, ca inspector muzical şi violonist la teatrul Balşoi din Moscova, Ludwig Minkus se apropie din ce în ce mai mult de climatul spectacolelor de balet ruseşti, care cunoşteau un remarcabil succes. Împreună cu Léo Delibes, compune muzica la baletul La Fiametta (1863), prezentat la Moscova. În aceeaşi colaborare, creează pentru Paris şi un al doilea balet, Naila. Deosebitul prestigiu de care se bucură din partea publicului rus îi aduce numirea ca profesor de vioară la Conservatorul din Moscova. În anii următori, cunoscând îndeaproape pe marele coregraf Marius Petipa, începe lucrul la creaţia sa de căpetenie, baletul Don Quijote. Marele succes obţinut cu această lucrare, de altfel singura de asemenea anvergură, îl va determina să compună în colaborare cu Petipa şi alte balete, dintre care, amintim Baiadera (1877), Peştele de aur (1866), Komargo, Roxana - frumoasa din Cernogor, Zaraya, Fata zăpezilor, Kalkabrino. Acestor partituri, astăzi uitate, li se adaugă şi un mare număr de compoziţii pentru vioară. Reîntors la Petersburg, în calitate de compozitor de balet al Teatrului Mariinski, Ludwig Minkus va vedea însă gloria sa pălind în faţa capodoperelor lui Ceaikovski. Retras la Viena, compozitorul îşi încheie activitatea muzicală la 80 de ani, ca un demn înaintaş al artei baletului romantic.
Baletul Paquita a fost montat pentu prima dată la Académie Royale de Musique din Paris în 1846, pe o muzică scrisă de E.Deldevez şi coregrafia lui J.Mazilier. Un an mai târziu va fi prezentat la Teatrul Imperial din St.Petersburg în coregrafia celebrului Marius Petipa şi muzica reorchestrată de K.Liadov, după partitura originală. În anul 1881, cand M.Petipa a revenit asupra acestui titlu, i-a solicitat lui L.Minkus compunerea unor noi numere muzicale: pentru actul întâi un Pas de Trois, cunoscut astăzi ca Minkus Pas de Trois sau Paquita Pas de Trois iar pentru actul al doilea Poloneza şi Mazurca Copiilor şi un elaborat Grand Pas Classique.
La ora actuală acest Grand Pas Classique, sub genericul L.Minkus - Paquita, este prezentat de majoritatea companiilor de balet în spectacole coupé, alături de Les Sylphides de F.Chopin.
Profil artistic
ROLAND PODAR
ROLAND PODAR
Şef al compartimentului de balet de la începutul stagiunii în curs, balerinul Roland Podar este absolvent al Liceului de Coregrafie “Octavian Stroia”, promoţia 1996. Talentul deosebit şi tehnica dansului stăpânită cu rigoare, l-au impus încă din anii studiilor clujene. Astfel maestrul coregraf Adrian Mureşan l-a distribuit - elev fiind în clasa a XI-a - în rolul principal din premiera Operei clujene a baletului Septentrion de Marius Constant, evoluţia tânărului balerin fiind apreciată de către critica de specialitate şi de către public.
Balerinul Roland Podar deţine un impresionant palmares cucerit în anii 1993 şi 1995, la concursuri naţionale şi internaţionale de balet unde a fost distins cu premii I şi II la secţiunile de dans clasic şi dans contemporan. Menţionăm participarea în anul 1994, la Concursul Internaţional de balet la Cazanlâk – Bulgaria, unde e distins cu Premiul Special de Interpretare.
Un loc determinant în cariera competiţională a balerinului Roland Podar ocupă participarea la Concursul Internaţional de Balet de la Helsinki în anul 1995, secţiunea de juniori. Cu acest prilej a câştigat Bursa de studii la Academia de Balet HEINZ-BOSL STIFTUNG HOCHSCHULE FÜR MUSIC München, Germania, unde şi-a desăvârşit studiul artei baletului între anii 1995-1998. În această perioadă a fost colaborator al Bayerisches Staatsballett München al cărei angajat devenea, începând cu anul 1998 şi până în 2008.
Prestigiosul C.V. al balerinului Roland Podar relevă, pe lângă bogata sa carieră scenică în Germania şi o remarcabilă activitate pedagogică regăsindu-l profesor de balet şi dans modern la: Iwanson Ballet Schule,Tanz Theater Garnerplatz, Heinz Bozl Stiftung Ballett Academie, Bayerisches Staatsballett Tanz Projekt (München), Schauburger Theater (München), Deutches Theater (München).
Prestigioasa carieră artistică a balerinului Roland Podar în domeniul baletului clasic s-a construit intergrându-se în concepţiile coregrafice al unor personalităţi de primă mărime precum: John Neumaier, Ray Bara, Ivan Liška, Patrice Bart, John Crenko, Rosina Kovacs ş.a., evoluând în baletele La Bayadere şi Don Quijote de L. Minkus, A Cinderella Story şi Romeo şi Julieta de S. Prokofiev, Le Corsaire şi Giselle de A. Adam, Die Kameliendame - muzica Fr. Chopin, Lacul lebedelor, Spărgătorul de nuci, Frumoasa din pădurea adormită, Oneghin - creaţii ale lui P. I Ceaikovski, Manon de J. Massenet, Îmblânzirea scorpiei - muzica de K. H. Stolze după Domenico Scarlatti, Carmen de R. Scedrin, Raymonda de Glazunov, Shannon Rose de J. Sibelius.
A evoluat în numeroase balete contemporane create de asemenea de mari coregrafi: Portrait Mats EK: Apartament, A sort of, Giselle; William Forsyte: The second detail, Artifact, Limb’s; Hans von Manen: Solo, Black Cake, Funf Tangos, Kammerballett; George Balanchine: Brahms-Schonberg, Quartet, Serenade; Jose Liman’s: The Unsung; Jiri Kylian’s: Swadebka, Sechs Tanze, Bella Figura; Lucinda Childs: Händel/Corelli; Saburo Feschigawara: Le sacre du Printemps; Jean Grand-Maitre: Emma B.
În acest sezon, pe scena Operei Naţionale Române Cluj-Napoca a evoluat în rolul Massaud din baletul Şeherezada in data de 30 IANUARIE 2009
foto: Nicu Cherciu | ReeL