LUNI, 31 MARTIE
ORA 18.30
PREMIERA NAŢIONALĂ
ASTOR PIAZZOLLA şi HORACIO FERRER
MARÍA DE BUENOS AIRES
Tango “operita” în două părţi.
Muzica: Astor Piazzolla.
Libretul: Horacio Ferrer
Spectacol interpretat în limba spaniolă
Participări extraodinare:
HEBE DE CHAMPEAUX (U. S. A.)
- dirijor - violonist
MARCELO NISINMAN (Argentina)
- bandoneonist
Invitat: actorul IONUŢ CARAS
- de la Teatrul Naţional ”Lucian Blaga”
| MIHAELA BOGDAN | - Regia |
| ANCA OPRIŞ POPDAN | - Coregrafia |
| GABRIEL VĂSUŢ | - Scenografia |
| ANDREI ŞCHIOPU | - Costumele |
| LUCIAN DUŞA | - Pregătirea muzicală |
CRISTINA MARIA DAMIAN
- María -
IONUŢ CARAS
- „El Duende” -
FLORIN POP
- „La Voz de Un Payador”, „Porteño Gorrión”, „Ladrón mayor”,
„Voz de ese domingo”, „Analista Primero” -
Dansatori / Cor:
ANCA OPRIŞ POPDAN, DANIELA DRĂGUŞIN, LIANA HANGU, DALIA BOAR,
RODICA FEŞTEU, ANA MARIA BOANCĂ, OFELIA MĂRGINEAN, DAN ORĂDAN,
OCTAVIAN POPA, MARIUS TODA, VALENTIN MIHĂILĂ, RADU SÂNTIMBREANU,
DANIEL MOGA, BOGDAN CUC
DARIA DRĂGUŞ - La Niña Maria
| Orchestra decameră | - tango: |
| HEBE DE CHAMPEAUX, IONUŢ RĂSVAN DUMITRU | - Vioară |
| CRISTIAN SUĂRĂŞAN / COSTEA OVIDIU | - Violă |
| ... | - Chitră |
| CONSTANTIN MÎZGAN - DANCIU / DUMITRU RUS | - Percuţie |
| MARECELO NISINMAN | - Bandoneon |
| SZALLOS KIS ANNA / ADRIANA BERCI | - Flaut |
| ALEXANDRU MÂNZAT | - Contrabas |
| VLAD RAŢIU / ELENA GHEMEŞ | - Violoncel |
| LUCIAN DUŞA | - Pian |
Subiectul
Născută sub o stea nenorocoasă, „într-o zi când Dumnezeu era beat” într-o suburbie săracă din Buenos Aires, unde va fi sedusă de muzica tangoului, María se îndreaptă spre centrul oraşului devenind astfel o femeie a străzii. Viaţa îi ucide încet inima, forţând-o să-şi accepte orbeşte destinul. „El Duende” - Poetul este sedus de frumuseţea acesteia, empatizând cu suferinţele ei. Deoarece e incapabil să se apropie de ea, fiind o entitate spirituală iar María o muritoare, el îi croieşte din umbră sfârşitul. După moarte, ea este sortită iadului umbra ei bântuie străzile oraşului Buenos Aires. Prin tehnicile psihanalizei îi sunt descoperite cele mai întunecate aspecte lăuntrice şi Umbra Maríei reface traseul vieţii acesteia. Recâştigând încrederea în propria identitate şi în puritatea sa, ea este gata acum să-l întâlnească pe Poet. Îi este redată virginitatea, iar apoi cuvântul poetului îi însămânţează pântecele. Imaculata concepţie duce la naşterea unei făpturi ce ar putea fi atât „nuevo tango” cât şi María însăşi, sau mai bine spus o nouă María, întărind prin acesta ideea puterii destinului.
„Operita” María de Buenos Aires, este o povestire de vieţă, moarte şi renaştere cu sublinierea puterii de acceptare a propriei identităţi, ca ultimă şansă a răscumpărării. Dramaturgia dezvoltă ideea iniţială a autorilor conform căreia María reprezenta întrutotul oraşul Buenos Aires - cu întunecatele şi incendiarele lui nopţi, juxtapuse decadenţei străzii, a mahalalelor. (Cântecul Maríei, actul I):
„Yo soy María
de Buenos Aires
de Buenos Aires María, no ven qulén soy yo.
María Tango, María del arrabal,
María noche, María pasión fatal,
María del amor
De Buenos Aires soy yo”.
de Buenos Aires
de Buenos Aires María, no ven qulén soy yo.
María Tango, María del arrabal,
María noche, María pasión fatal,
María del amor
De Buenos Aires soy yo”.
„Eu încerc - spunea regizoarea Mihaela Bogdan, să trec dincolo de aceste graniţe locale şi naţionale prin oferirea unei poveşti universale a dragostei inaccesibile şi integritatea personală atacată de prejudecăţile asupra moralităţii, discriminării sociale ca şi a destinului fatal. Cu toate că María este întruchiparea dualismului sfântă păcătoasă, factorul decisiv se regăseşte în puterea ei de a spera, în ciuda oricăror încercări de a-i fi ucisă identitatea. Moartea Maríei la sfârşitul actului întâi, poate fi moartea oricui... O răscumpărare e posibilă numai prin întoarcerea privirii în noi înşine şi acceptând o scânteie a unui Duende. „Il Duende”, o entitate definită de Garcia Lorca drept scânteia creativă ce sălăşluieşte în fiecare artist, dă Maríei şansa să aducă în atenţie tangoul, această credinţă ultimă, cu superioară încărcătură spirituală.
Piazzolla a emancipat el însuşi Tangoul - formă de artă muribundă, iniţial condamnată ca o activitate necuviincioasă şi mai târziu ca neânsemnată, primind scânteia lui „El Duende” şi dând naştere unui „nuevo tango”.
* După programul de sală editat de ”ExArt” în asociaţie cu ”The Arthur Murray Dance Studio” şi co-producător IU Latin America Music Center”; 31 august 2006. Traducerea şi adaptarea Dorina Mican Tudoroiu
foto:
Nicu Cherciu | ReeL
Nicu Cherciu | ReeL